Vineri, pe 17 octombrie, am luat parte la un eveniment foarte asteptat. La rugamintile mele si cu sprijinul Beer O`Clock , JollyBeers au poposit si in Bucuresti pentru o degustare de bere ca la carte. De ce “ca la carte” ? Pentru ca maestrul de “ceremonii” a fost maestrul berar german Joachim Reuling. Pentru ca tabloul sa fie complet, am apelat si la ajutorul lui Ionut pentru a invita parte din bloggerii ce erau in Bucuresti la acel moment.
Berea este buna. Contine vitamine, minerale si antioxidanti esentiali. Consumata in cantitati moderate, are efecte benefice in reducerea riscului de boli cardiovasculare, diabet sau osteoporoza. In plus, reface pierderile hidrominerale care se produc in timp ce transpiram, facilitandu-ne o recuperare mai rapida dupa exercitiile fizice (la sala, la fotbal etc.) prin aminoacizii, vitaminele din grupa B, antioxidantii si mineralele pe care le contine. Consumata moderat si cu responsabilitate, este o bautura rehidratanta ideala.
Dupa alte lichide dospite (ca sa le zic asa) venite din Spania, ma asteptam la ceva bun de la San Miguel. Iar asteptarile n-au sunat chiar rau. Desi ideea de San Miguel e des raspandita, se produce ceva similar in Filipine si in India, varianta de la Barcelona, fiind la indemana, nu e deloc o optiune rea pentru un lager. Nu e o bere veche, pe eticheta scrie ca s-ar produce din 1957.
Prezentarea mi se pare destul de sobra, cu emblema marcii pe un fond alb. Altfel, nici un fel de relatari legate de medalii sau premii. Continutul e interesant, un pale lager parfumat, slab astringent si destul de apos. Prin urmare, o bere blonda, un auriu inchis cu reflexe cuprate, concentratie 5,4% ABV care cred ca la mai multe pahare se simt, semn ca e o bere facut? cu simtul raspunderii.
Motivu’1: Pentru ca poti! Nu e asa greu. Fa-ti curaj si apuca-te de treaba: nu trebuie sa disperi, daca prima bere nu va iesi buna de la inceput. Apeleaza si la experienta celor din grupul de discutii. Vei ptimii destule sfaturi.
Motivu’2: Iti place berea si iti place sa si gatesti. E cea mai buna solutie de a combina cele 2 pasiuni.
Ma intreb oare cand vor inceta cehii sa mai surprinda? Spre bucuria si confortul nostru se pare ca inca sunt departe de a raspunde la intrebarea asta. Au dat lumii cel putin un scriitor care e inca citit cu nesat (Franz Kafka, nu-i asa?), au avut dintotdeauna o mare echipa nationala de fotbal. La hochei – se descurca. Au privit neincrezator spre regimul comunist, demonstrandu-i slabiciunile si au fost invadati de prietenii socialisti (mai putin romani) in 1968. Au pastrat in picioare ce au si ce le da identitate si conserva toate lucrurile astea. Oare de ce n-ar fi si legendari producatori de bere? Oh, dar chiar sunt si inca temuti chiar si de nemti in buna masura. Cehii aduc o bere de o savoare deschisa si cu o densitate apreciabila, depasind in buna masura lager-ul german, mult mai sec si prea serios.
Olandezii se pare ca experimenteaza in fel si chip si chiar nu stiu la ce s-au gandit ei cand au pus la cale acest 8.6 Red: sa loveasca drept in inima consumatorului sau sa-l puna la pamant de la prima inghititura? Ce sa mai spun, o bere grea, interzisa la orice fel de cursa lunga, inselatoare (cum sa nu fie altfel?), aspectuoasa, insa nu ceva de consum cotidian si oricum, ceva insolit (ca si gust) pentru ce se vehiculeaza la noi. Perezentarea este sobra (ceea ce-mi place), ceva postmodern, cu numele marcii (8.6) extins pe toata eticheta ei argintie si cu o mica stema a producatorului la capat. Simplu si modern, sau poate, prea modern…
