Acum 3-4 saptamani am fost in “vizita de lucru” la Berestroika . Daca eu (Slaven) mai vizitasem anterior institutia enuntata mai sus, undeva chiar pe la a doua saptamana de functionare, mai ramasese doar RomeoS de convins ca o vizita la berarie ar fi, pentru noi cel putin, un act culturalo-profesional de care trebuia sa ne achitam… Asa ca, intr-o seara de ianuarie geros, iata-ne pasind apasat catre Berestroika.
De fiecare data cand ma gandesc la berea Carlsberg imi vine in minte meciul de fotbal (istoric chiar) dintre AC Milan si FC Liverpool de la Istanbul, o finala greu de uitat. Plin de incredere in victoria echipei lui Benitez, m-am pregatit sa savurez lichidul de origine danez si fabricat, cu voia curtii regale si pe la noi… Cine ar mai fi crezut intr-o victorie dupa ce temuta AC Milan conducea cu 3-0? Poate numai suporterii inraiti din Liverpool, pentru ca pe aici, toti cunoscutii mi-au confirmat ca la pauza s-au retras considerand-o o finala jucata… Jucata? Nu poti termina ceva la jumatate, mai ales cand iti scrie Carlsberg pe piept si te numesti Liverpool FC. Egalitatea s-a stabilit in mai putin de un sfert de ora iar la final a venit si victoria.
Populara prin Peninsula, italienii au reusit sa faca din Peroni Nastro Azzurro o marca internationala abia dupa intrarea ei in portofoliul SAB Miller plc si asta dupa intense campanii publicitare si masive agitatii audiovizuale care au inclus calendare cu fete si feti frumosi, masini, slogane si impresia unui lifestyle de lux. Se pare ca producatorul a comasat doua label-uri des intalnite in Italia, Peroni si Nastro Azurro rezultand un amalgam care sa multumeasca istoria si traditia ambelor bauturi: s-a preluat sigla si semnatura lui Peroni, i s-au adaugat panglica albastra (Nastro Azzurro), cateva medalii si o prezentare in acelasi timp sobra dar si luminoasa si atractiva.
Cred ca pe la Rostock totul e inselator, vechiul oras hanseatic se reflecta in Marea Baltica, iar sa servesti un Rostocker Premium la fata locului poate fi o performanta, nu de alta, dar ma gandesc ca orasul e destul de la capatul pamantului ca sa reusesc sa-l vizitez vreodata. Cat despre bere, ideea e sa o gasesti prin apropiere si recunosc ca am intalnit-o intr-un magazin ascuns, prin Italia, stand la un fel de coada de asiatici care cumparau orez cu sacii. Am fixat-o direct din frigider (cam ca intr-un film cu Alain Delon)… atragandu-ma eticheta si combinatia ei de culori, auriu cu albastru. Prezentarea e sobra, in fine, cat de sobra poate fi combinatia asta de culori pe o sticla fumurie, dar mi-a facut impresia de ceva valoros, din trecut. De ce sa nu recunosc, impactul vizual e si el esential in alegerea unei beri, in conditiile in care sunt zeci de mii de soiuri… Imi place ca Rostocker Premium tine la traditia hanseatica in ce priveste productia si desi nu e o bere extrem de veche (s-a produs din 1878 cand Georg Mahn si Friedrich Ohlerich au inceput sa braseze la Rostock), se pare ca s-a impus ca textura, gust si prezentare.
Pe vremuri, cu ocazia unei scurte vizite in Hexagonul lui Sarko, fiind in cautarea a ceva interesant pe la supermarche, observ la raionul cu bere specia Jenlain din familia berii de garda, de tip ale. Era scumpa acolo, ceva peste 2 euro, deci am zis ca dupa indicele pret, trebuia sa fie ceva rasarit. Ulterior am regasit-o in varianta 75 cl si pe la un supermaket de la noi (la un pret astronomic, dar inca nu galactic) tocmai in ideea de a discuta odata si odata despre ea. Aici am gasit doar varianta blonda, existand si un sortiment ambre, ceva mai tare. Din punctul de vedere al productiei, domnii de la Duyck Jenlain nu cred ca au de ce sa se planga: au o gramada de sortimente (de Craciun, de Primavara, Fraiche, etc.) si mi-ar parea rau sa aud ca ar putea fi atinsi de criza. Oricum, este singura biere de garde pe care am gustat-o… ever. E imbuteliata serios la diverse volume, inclusiv la doza, are o eticheta sobra cu numele sortimentului si cu emblema producatorului.
