Tag Archives: pils

Despre Krusovice in doi timpi

Ma intreb oare cand vor inceta cehii sa mai surprinda? Spre bucuria si confortul nostru se pare ca inca sunt departe de a raspunde la intrebarea asta. Au dat lumii cel putin un scriitor care e inca citit cu nesat (Franz Kafka, nu-i asa?), au avut dintotdeauna o mare echipa nationala de fotbal. La hochei – se descurca. Au privit neincrezator spre regimul comunist, demonstrandu-i slabiciunile si au fost invadati de prietenii socialisti (mai putin romani) in 1968. Au pastrat in picioare ce au si ce le da identitate si conserva toate lucrurile astea. Oare de ce n-ar fi si legendari producatori de bere? Oh, dar chiar sunt si inca temuti chiar si de nemti in buna masura. Cehii aduc o bere de o savoare deschisa si cu o densitate apreciabila, depasind in buna masura lager-ul german, mult mai sec si prea serios. Continue reading

Silva Original Pils

Ei, iata ceva de care ar trebui sa fim mandri ca se produce pe al nostru spatiu mioritic iar personal sunt chiar convins ca daca ar avea o promovare buna, Silva ar putea sa fie performanta si in exterior (prin magazinele lor, pe unde am umblat n-am dat de ea). Oricum se pare ca e o marca valoroasa a Heineken Romania, cu care de ce nu ne-am mandri? Mai ramane si problema acoperirii de noi zone din tara, pentru ca perste tot dai de Ursu si Timi, de parca astea ar fi cele mai importante… Si pentru ca o urmaresc demult (i-as putea spune Hei, Silva!) recunosc ca a trecut prin ceva transformari: culoare sticlei s-a schimbat iar la gust acum cred ca a capatat mai multa personalitate (adica a devenit un fel de doamna Silva…). Emblema marcii si design-ul dozei au ramas la fel, semn ca se tine la traditie.

Continutul e o bere clara, galbena spre cupru, mediu acidulata cu un parfum intens, amaruie (de unde cred ca foloseste mai mult hamei) si cu un gust intens, savuros. Continue reading

Radeberger Pilsner

Daca se mai poate pune inca in chestiune rigoarea germana la capitolul a face ceva mai degraba decat nimic, nu ne ramane decat sa ne referim la lucrul nemtesc in sine. Pana la urma, la nivel de bere, rigoarea se invecineaza cu industria (ca asa a fost cu berea de cand lumea, ea necesita mai multe operatii cum ar fi fiert la timpi precisi si alte calcule, departe oricum de veselia resimtita la producerea vinului) dar mai are si un plus de poezie a gustului adus de malt si de hamei. De data asta m-am oprit la o bere estica urmarind, cel putin la nivel declarativ, o savoare boemiana (avand in minte apropierea geografica a zonelor). Nu! Desi estica, Radeberger e o bere pur germana, un pils sec, sobru si de o intensitate marcata (pe undeva prea mult speculata si aici ma refer la un finish prea extins), o combinatie abrupta de gusturi. Si asta o spun in sensul bun al cuvantului. Are o prezentare sobra, dar si luminoasa, deschisa, cu numele marcii scris cu auriu poe un fond alb, fara alte decoruri care sa distraga atentia… pana la urma, ochiul e sclavul mintii…
Continue reading