Acum 2 luni, am avut o discutie cu un domn foarte amabil din Covasna. Dupa cum va-ti dat seama, discutia a fost despre bere, insa nu orice bere, ci bere afumata. Am convenit ca voi degusta cand voi avea ocazia acest stil de bere foarte popular mai ales in orasul bavarez Bamberg.
Daca se mai poate pune inca in chestiune rigoarea germana la capitolul a face ceva mai degraba decat nimic, nu ne ramane decat sa ne referim la lucrul nemtesc in sine. Pana la urma, la nivel de bere, rigoarea se invecineaza cu industria (ca asa a fost cu berea de cand lumea, ea necesita mai multe operatii cum ar fi fiert la timpi precisi si alte calcule, departe oricum de veselia resimtita la producerea vinului) dar mai are si un plus de poezie a gustului adus de malt si de hamei. De data asta m-am oprit la o bere estica urmarind, cel putin la nivel declarativ, o savoare boemiana (avand in minte apropierea geografica a zonelor). Nu! Desi estica, Radeberger e o bere pur germana, un pils sec, sobru si de o intensitate marcata (pe undeva prea mult speculata si aici ma refer la un finish prea extins), o combinatie abrupta de gusturi. Si asta o spun in sensul bun al cuvantului. Are o prezentare sobra, dar si luminoasa, deschisa, cu numele marcii scris cu auriu poe un fond alb, fara alte decoruri care sa distraga atentia… pana la urma, ochiul e sclavul mintii…
Marturisesc ca n-as sti ce sa spun despre avantul industriei grecesti de bere, dar cred ca ceva traditie exista, mai ales ca grecii sunt un popor care nu prea se lasa mai prejos decat altii. Cunoscutii mi-au recomandat Mythos ca pe un lager acceptabil. Acceptabil? Ma gandesc ca Lager-ul e o familie unitara de gust iar componentele nu pot fi categoric diferite unele de altele. Mythos nu e total aparte, inscriindu-se in media gusturilor care nu prea te fac sa tresari. Are o istorie relativ noua, din 1997 in portofoliul grupului Carlsberg. Are o prezentare incarcata dupa mine, cu o emblema ovala cu spice de orz… asa le-a placut lor. Sticla e in schimb austera, mai degraba traditionalista. In orice caz, spune destule despre Grecia.
Acum 3-4 saptamani am fost in “vizita de lucru” la Berestroika . Daca eu (Slaven) mai vizitasem anterior institutia enuntata mai sus, undeva chiar pe la a doua saptamana de functionare, mai ramasese doar RomeoS de convins ca o vizita la berarie ar fi, pentru noi cel putin, un act culturalo-profesional de care trebuia sa ne achitam… Asa ca, intr-o seara de ianuarie geros, iata-ne pasind apasat catre Berestroika.
De fiecare data cand ma gandesc la berea Carlsberg imi vine in minte meciul de fotbal (istoric chiar) dintre AC Milan si FC Liverpool de la Istanbul, o finala greu de uitat. Plin de incredere in victoria echipei lui Benitez, m-am pregatit sa savurez lichidul de origine danez si fabricat, cu voia curtii regale si pe la noi… Cine ar mai fi crezut intr-o victorie dupa ce temuta AC Milan conducea cu 3-0? Poate numai suporterii inraiti din Liverpool, pentru ca pe aici, toti cunoscutii mi-au confirmat ca la pauza s-au retras considerand-o o finala jucata… Jucata? Nu poti termina ceva la jumatate, mai ales cand iti scrie Carlsberg pe piept si te numesti Liverpool FC. Egalitatea s-a stabilit in mai putin de un sfert de ora iar la final a venit si victoria.
Populara prin Peninsula, italienii au reusit sa faca din Peroni Nastro Azzurro o marca internationala abia dupa intrarea ei in portofoliul SAB Miller plc si asta dupa intense campanii publicitare si masive agitatii audiovizuale care au inclus calendare cu fete si feti frumosi, masini, slogane si impresia unui lifestyle de lux. Se pare ca producatorul a comasat doua label-uri des intalnite in Italia, Peroni si Nastro Azurro rezultand un amalgam care sa multumeasca istoria si traditia ambelor bauturi: s-a preluat sigla si semnatura lui Peroni, i s-au adaugat panglica albastra (Nastro Azzurro), cateva medalii si o prezentare in acelasi timp sobra dar si luminoasa si atractiva.
