In evul mediu, berea era cea mai intalnita bautura. Era consumata de toate clasele sociale, mai ales in zonele unde clima defavoriza cultivarea strugurilor. De semenea era considerata si o resursa de calorii. In zonele sudice, unde vinul era cel mai popular, berea era bautura claselor de jos.

Deoarece nimeni nu putea garanta puritatea apei si pentru ca in acea perioada molimile se raspandeau mai ales prin apa (holera) era preferata berea. De ce? In procesul de fabricare apa fiind fiarta se purifica de micoro organisme.

Desi era foarte populara ca bautura, savantii vremii nu o apreciau, mai ales din cauza arabilor, care nu aveau nimic in comun cu aceasta bautura, si a grecilor, care puneau mare pret pe vin si care au influentat lumea stiintifica a vremii. Astfel, in 1256, medicul Aldobrandino (Aldebrandin ) de Siena spunea despre bere ca: “Dar, de la ingredientele care se face, de la ov?z, orz sau de grau, aceasta (berea) d?uneaza la cap si stomac, cauzeaza o respiratie urat mirositoare si ruinarea dintilor , umple stomacul cu vapori rai, si, ca urmare a amestecului cu vin oricine se imbata rapid; dar nu au proprietatea de a facilita urinarea si a fac carnea alba si de buna.” Nu stim daca se referea la carnea pentru friptura sau la carnea de om.