Cehii au fara indoiala un cuvant destul de greu de spus in materie de bere si asta nu neaparat din cauza traditiei, cat a intentiei de a face ceva de prima mana. Evident, nu tot ce vine de la ei exceleaza, insa au ei o idee de a fi constanti in ceea ce au facut si de a inova. Profitand de faptul ca se importa si la noi (unde se vinde la un pret mare chiar in supermarket…) am cumparat-o in ideea sa-i testez constanta (of, a cata oara…) si sa ma simt ceva mai mult mitteleuropean.
Iata un lager interesant care nu-si aroga pe ambalaj vreun premiu sau vreo distinctie exotica! E o bere obisnuita dar totusi interesanta, fabricata de Compania Cervesera de Canarias S.A. la Santa Cruz de Tenerife. Cred ca tocmai locul producerii ii da nuanta de interes, adica spaniolii s-au gandit din zbor ca pe stancaria din Canare sa se puna pe facut bere. Compania in sine este membra a SABMiller plc, rezultand din fuziunea a doi mari producatori locali de bere, CCC (Compania Cervesera de Canarias) si SICAL. Marca nu este veche, fiind produsa din anii treizeci. Are o prezentare mai degraba vesela, o doza / eticheta rosie cu emblema simpla a marcii (un munte, evident), fara relatari sterile la medalii si premii… Pentru un lager, zic eu ca spaniolii s-au achitat destul de bine.
Mai nou, mandria Austriei pentru export o reprezinta acest Zipfer blond. E de gasit si pe la noi la volume mici 0,33cl si la preturi mari insa e un lager obisnuit care poate sta onorabil printre alte produse de gen din Germania. Prezentarea e simpla si sobra intr-o sticla cu o forma particulara, fara steme si medalii, insa moderna si destul de abstracta. Se pare ca austriecii asteapta mai mult degustarea continutului decat fortarea propriilor laude.
Acum 2 luni, am avut o discutie cu un domn foarte amabil din Covasna. Dupa cum va-ti dat seama, discutia a fost despre bere, insa nu orice bere, ci bere afumata. Am convenit ca voi degusta cand voi avea ocazia acest stil de bere foarte popular mai ales in orasul bavarez Bamberg.
Ei, iata ceva de care ar trebui sa fim mandri ca se produce pe al nostru spatiu mioritic iar personal sunt chiar convins ca daca ar avea o promovare buna, Silva ar putea sa fie performanta si in exterior (prin magazinele lor, pe unde am umblat n-am dat de ea). Oricum se pare ca e o marca valoroasa a Heineken Romania, cu care de ce nu ne-am mandri? Mai ramane si problema acoperirii de noi zone din tara, pentru ca perste tot dai de Ursu si Timi, de parca astea ar fi cele mai importante… Si pentru ca o urmaresc demult (i-as putea spune Hei, Silva!) recunosc ca a trecut prin ceva transformari: culoare sticlei s-a schimbat iar la gust acum cred ca a capatat mai multa personalitate (adica a devenit un fel de doamna Silva…). Emblema marcii si design-ul dozei au ramas la fel, semn ca se tine la traditie.
Continutul e o bere clara, galbena spre cupru, mediu acidulata cu un parfum intens, amaruie (de unde cred ca foloseste mai mult hamei) si cu un gust intens, savuros.
Daca se mai poate pune inca in chestiune rigoarea germana la capitolul a face ceva mai degraba decat nimic, nu ne ramane decat sa ne referim la lucrul nemtesc in sine. Pana la urma, la nivel de bere, rigoarea se invecineaza cu industria (ca asa a fost cu berea de cand lumea, ea necesita mai multe operatii cum ar fi fiert la timpi precisi si alte calcule, departe oricum de veselia resimtita la producerea vinului) dar mai are si un plus de poezie a gustului adus de malt si de hamei. De data asta m-am oprit la o bere estica urmarind, cel putin la nivel declarativ, o savoare boemiana (avand in minte apropierea geografica a zonelor). Nu! Desi estica, Radeberger e o bere pur germana, un pils sec, sobru si de o intensitate marcata (pe undeva prea mult speculata si aici ma refer la un finish prea extins), o combinatie abrupta de gusturi. Si asta o spun in sensul bun al cuvantului. Are o prezentare sobra, dar si luminoasa, deschisa, cu numele marcii scris cu auriu poe un fond alb, fara alte decoruri care sa distraga atentia… pana la urma, ochiul e sclavul mintii…
