Dupa alte lichide dospite (ca sa le zic asa) venite din Spania, ma asteptam la ceva bun de la San Miguel. Iar asteptarile n-au sunat chiar rau. Desi ideea de San Miguel e des raspandita, se produce ceva similar in Filipine si in India, varianta de la Barcelona, fiind la indemana, nu e deloc o optiune rea pentru un lager. Nu e o bere veche, pe eticheta scrie ca s-ar produce din 1957.
Prezentarea mi se pare destul de sobra, cu emblema marcii pe un fond alb. Altfel, nici un fel de relatari legate de medalii sau premii. Continutul e interesant, un pale lager parfumat, slab astringent si destul de apos. Prin urmare, o bere blonda, un auriu inchis cu reflexe cuprate, concentratie 5,4% ABV care cred ca la mai multe pahare se simt, semn ca e o bere facut? cu simtul raspunderii.
In principiu, despre Grimbergen se poate spune ca e o bere de abatie rezonabila, preluata si impinsa spre lumea larga. Are o prezentare insolita, putin incarcata dupa mine, cu un fel de vitraliu peste care se suprapune o pasare, un fel de phoenix, aluzie la renasterea abatiei de la Grimbergen dupa numeroase incendii (de unde si Ardet Nec Consumitur, ca deviza). Se pare ca pe vremuri, prin Evul Mediu calugarii belgieni, pe langa post si rugaciune se indeletniceau si cu o activitate mai umana si anume brasajul. Nimic ne-onorabil in asta, in ideea ca era inca o activitate in onoarea Domnului… pe la noi calugarii se ocupau intens de vinificatie (ceva normal, avand in vedere clima de pe aici).
