Gusturile nu se discuta, ci se cultiva …de la o varsta frageda!
Ei, iata ceva de care ar trebui sa fim mandri ca se produce pe al nostru spatiu mioritic iar personal sunt chiar convins ca daca ar avea o promovare buna, Silva ar putea sa fie performanta si in exterior (prin magazinele lor, pe unde am umblat n-am dat de ea). Oricum se pare ca e o marca valoroasa a Heineken Romania, cu care de ce nu ne-am mandri? Mai ramane si problema acoperirii de noi zone din tara, pentru ca perste tot dai de Ursu si Timi, de parca astea ar fi cele mai importante… Si pentru ca o urmaresc demult (i-as putea spune Hei, Silva!) recunosc ca a trecut prin ceva transformari: culoare sticlei s-a schimbat iar la gust acum cred ca a capatat mai multa personalitate (adica a devenit un fel de doamna Silva…). Emblema marcii si design-ul dozei au ramas la fel, semn ca se tine la traditie.
Continutul e o bere clara, galbena spre cupru, mediu acidulata cu un parfum intens, amaruie (de unde cred ca foloseste mai mult hamei) si cu un gust intens, savuros.
Daca se mai poate pune inca in chestiune rigoarea germana la capitolul a face ceva mai degraba decat nimic, nu ne ramane decat sa ne referim la lucrul nemtesc in sine. Pana la urma, la nivel de bere, rigoarea se invecineaza cu industria (ca asa a fost cu berea de cand lumea, ea necesita mai multe operatii cum ar fi fiert la timpi precisi si alte calcule, departe oricum de veselia resimtita la producerea vinului) dar mai are si un plus de poezie a gustului adus de malt si de hamei. De data asta m-am oprit la o bere estica urmarind, cel putin la nivel declarativ, o savoare boemiana (avand in minte apropierea geografica a zonelor). Nu! Desi estica, Radeberger e o bere pur germana, un pils sec, sobru si de o intensitate marcata (pe undeva prea mult speculata si aici ma refer la un finish prea extins), o combinatie abrupta de gusturi. Si asta o spun in sensul bun al cuvantului. Are o prezentare sobra, dar si luminoasa, deschisa, cu numele marcii scris cu auriu poe un fond alb, fara alte decoruri care sa distraga atentia… pana la urma, ochiul e sclavul mintii…
Marturisesc ca n-as sti ce sa spun despre avantul industriei grecesti de bere, dar cred ca ceva traditie exista, mai ales ca grecii sunt un popor care nu prea se lasa mai prejos decat altii. Cunoscutii mi-au recomandat Mythos ca pe un lager acceptabil. Acceptabil? Ma gandesc ca Lager-ul e o familie unitara de gust iar componentele nu pot fi categoric diferite unele de altele. Mythos nu e total aparte, inscriindu-se in media gusturilor care nu prea te fac sa tresari. Are o istorie relativ noua, din 1997 in portofoliul grupului Carlsberg. Are o prezentare incarcata dupa mine, cu o emblema ovala cu spice de orz… asa le-a placut lor. Sticla e in schimb austera, mai degraba traditionalista. In orice caz, spune destule despre Grecia.
